Foarte des auzim propoziția: “Nu sunt pregătit”, la începutul discursului. Cel mai des este spusă involutar, din cauza emoțiilor sau din frică, că s-ar putea întâmpla ceva rău. Mai degrabă este o scuză sau o garanție pentru noi înșine, că dacă cumva va fi rău, publicul va ști că nu am fost pregatit și ne va ierta :). Dar dacă totul va fi foarte bine? 🙂 Dacă începi cu această propoziție, chiar dacă totul va fi foarte bine, publicul va considera că nu ai dat maxim pe scenă sau ar putea fi și mai bine dacă te-ai fi pregatit.
Aduceți-vă aminte când eram la școlă și răspundeam tema de acasă. Cel mai des, dacă începeam cu “Nu sunt pregătit”, nu mai aveam șansă de a lua nota 10, chiar dacă răspundeam foarte bine. Profesorul păstra nota 10 pentru ziua când vei fi pregătit.
Fiecare din noi atunci când ieșim în fața unui public, avem în cap 3 discursuri:
- Cel pe care l-am pregătit.
- Cel pe care l-am livrat.
- Cel pe care ar fost bine, dacă aș fi spus altfel.
Din aceste 3, publicul îl vede, îl aude și îl simte doar pe al 2-lea. Atunci care este sensul să ne gândim sau să vorbim despre celelalte 2, atâta timp cât suntem în fața publicului? Ei nu știu ce ai pregătit sau ce crezi tu că ar fi mai bine, până nu le zici. Dacă nu le zici și te concentrezi 100% să livrezi la maxim, ce ai reușit sau nu ai reușit să pregatești, atunci ei vor considera că ceea ce văd este ceea ce ai dorit tu să livrezi.
Eu de fiecare dată când livrez un discurs, mă concentrez ca să fie cel mai bun discurs, deja după ce am finalizat fac analiză și mă gândesc: unde aș putea îmbunătăți.
Vă încurajez și pe voi, dragi prieteni, să evitați propoziții de genul : “Nu sunt pregătit” și focusați-vă să dați maxim din voi atunci când ați ieșit în fața unui public, pentru a-l impresiona și a livra mesajul dorit.
Cu mare drag vă așteptăm la cursurile noastre Professional Speaker.
Succes 
Sky is not the limit!
Vezi descrierea video a articolului aici :
