Cum mi-am început cariera?

Salutare tuturor

Mă numesc Carnauh Daniil și sunt absolvent Professional Speaker.

Astăzi am un discurs cu o importanță specială pentru mine.

Vreau să îți povestesc despre cum mi-am început cariera pe care o am în prezent

Sau faci ceva sau pleci la Rîșcani!

Totul a început în vara anului 2022, cu fraza mamei “Sau faci ceva sau pleci la Rîșcani!”

Rîșcani este un oraș în nordul Moldovei unde locuiește bunica. De ce este așa importantă această frază? În ultimii ani fiecare vizită de-a mea la Rîșcani era petrecută cu valuri de depresie în care stăteam în pat și nu ieșeam din casă cu zilele. NU voiam să se repete. Mi-am dat seama că într-adevăr trebuie să fac ceva.

Primul lucru pe care l-am făcut este că am scris un CV pentru a intra într-un ONG de voluntariat. Însă până aștept un răspuns am decis să-mi găsesc și ceva de lucru.

Primul meu Job.

Primul meu job era …  cum crezi, ce făceam? Încărcam nisip la o bază de pe Varnița. Lucram împreună cu Dan, un băiat de vârsta mea. Am aflat după ceva timp că Dan este fiul stăpânului, și m-am mirat de ce oare fiul stăpânului face cel mai înjositor lucru din companie. Mai târziu voi afla că tatăl băiatului tot așa și-a început cariera. Era o lecție oferită cu sens.

Lucram acolo de la 8 dimineața până la 16-17 seara. Mă sculam la 6, îmi mâncăm terciul cât toți din casă dormeau, luam ruta 23 și într-o oră minunată petrecută într-un autobuz plin de bărbați disperați că lucrează la construcții, ajungeam și eu la lucru.

Un sac de 25-30 kg, încărcat cu nisip sau piatră, valora 1 leu.

Un sac încărcat, legat, dus pe spate și aranjat – valora 1 leu.

Atunci am înțeles cât de josnic sunt. Cu fiecare sunet al lopeții ce intra în nisip sub soarele de 30°C simțeam că sunt un nimeni.

Cu fiecare sac aranjat înțelegeam cât de mult lucrează unii oameni doar pentru a trăi, pentru a avea o pâine, lumină, gaz, în apartamentul lor ce necesită reparații. 

Am lucrat circa 3 săptămâni. Pe zi făceam 200-250 lei.

Al doilea Job.

După această experiență, am intrat în Youth, ONG în care mă ocupam cu organizarea evenimentelor, trainingurilor și comunicarea cu sponsori.

Iată că la un training de-al nostru l-am chemat pe Ilie Dercaci. Am fost foarte uimit de cum acest om vorbește și îți captează atenție. La finalul trainingului a zis următoarele: „Cine vrea să vorbească în public, cine are ce spune, dar nu poate, cine vrea sa lucreze asupra sa, poftim numărul:  Soția mea Viorelia Dercaci, face cursuri speciale pentru tineri. Pe atunci se numea Professional Speaker Junior. Acum au urcat la un alt nivel, Professional Speaker Club. 

Am vorbit cu mama, am primit doar susținere în alegerea mea și iată m-am înscris la acest curs.

După 3-4 lecții, mi-am găsit de lucru, nu la nisip și nu la piatră.

Jobul actual.

În momentul dat sunt oratorul principal al evenimentelor în limba română la Fort Boyard. Timp de 2 ore, scopul meu este să le explic copiilor\adolescentilor\adultilor ce trebuie să facă pentru a trece quest-ul nostru. Comunicăm, practicăm diferite tehnici de captare a atenției, diferite voci pentru a trezi panica și frica în participanți. Adică mă ocup cu ceea ce îmi place, și cu ce am învățat la curs. 

Ce vreau să te îndemn e să nu-ți fie rușine să lucrezi. Chiar dacă o faci la nisip sau piatră, crede-mă e abia un început. Mai mare e rușinea să nu lucrezi deloc. 

Și prețuiți-vă părinții, studiile, profesorii, pentru puținul pe care îl primim. Pentru că fără studii și suport e mai greu de părăsit o bază de nisip de pe Varnița!