4 ani în urmă…
4 ani în urmă, la cursul Professional Speaker Junior venise o fetiță de 10 anișori. Părinții au înscris-o la curs, căci părea mult prea închisă în sine; aveau scopul să o vadă mai dezghețată, mai curajoasă și astfel să obțină succese la școală. (anume cu asta se ocupă Professional Speaker Junior)
A fost dificil să lucrăm cu fetița, pentru că avea niște convingeri, stereotipuri inhibate. Se vedea inferioară, iar cauza problemei nu ieșea la iveală.
A venit seara de absolvire. După două luni de muncă ea a devenit încrezătoarea. Zâmbea și se bucura. Aștepta cât mai repede să între în scenă și să-și livreze discursul. Însă după ce au ajuns părinții la sală, ea parcă se schimbase.
A ieșit în scenă, a spus o propoziție, s-a oprit, a început să plângă și a fugit în baie. Viorelia Dercaci, trainerul nostru minunat de la Professional Speaker Junior a mers în urma ei să o liniștească. Vom continua cu spusele doamnei Viorelia Dercaci:
Am fugit după ea, am mers în baie cu ea ca să o liniștesc și am întrebat-o ce s-a întâmplat, pentru că era entuziasmată și nu îmi dădeam seama ce i-a schimbat radical dispoziția. Ea mi-a zis că părinții i-au spus „vezi să nu mă faci de rușine”.
Am liniștit-o, am rugat-o foarte frumos să meargă cu mine în scenă, să ia discursul de la capăt și să se simtă în siguranță. I-am promis că voi vorbi cu părinții ei să nu o certe și chiar îmi doream să o văd cum livrează discursul la care a muncit foarte mult. Am ieșit împreună, a vorbit, a fost bravo, a fost frumos.
Urâtă situație. Fetița a suferit un stres iscat într-un mod stupid. Cu profesionalismului trainerului Viorelia Dercaci finalul a fost unul fericit. Însă nu mereu avem la îndemână un trainer care poate duce la capăt un conflict de acest gen. Doamna Viorelia Dercaci ne oferă și un comentariu legat de situația creată:
Am analizat mult această situație. La final m-am apropiat de părinți și le-am spus adevărul. Le-am spus că pruncul lor s-a dezechilibrat anume din cauza cuvintelor.
Și chiar nu înțeleg care este treaba cu rușinea. Acest sentiment e ceva firesc și este un sistem de apărare al omului, dacă luăm să ne aprofundăm. Însă dacă ducem rușinea în extremă, aceasta devine distructivă. Întrebarea este: a cui era de fapt rușinea? A fetiței sau totuși a părinților? A cui era problema? Răspunsul vine de la sine și vreau să menționez că părinții, când decid să-și paseze problemele, responsabilitățile pe umerii copilului, cel din urmă nu reușește s-o scoată la capăt. Problemele adulților trebuie să-i privească numai pe ei. Iar un copil, pe umerii căruia cade frustrarea părinților care nu vor să fie făcuți de rușine, ajunge să sufere de aceleași probleme sau chiar unele mai grave odată ce crește.
Ce simte copilul când aude „vezi să nu mă faci de rușine“?
Când un copil își aude părintele spunându-i „să nu mă faci de rușine”, el primește un standard imposibil de îndeplinit. El primește o presiune nemaipomenită. Iar dacă se concentrează și mai mult pe această frază realizează că părintele o spune, pentru că s-a repetat cazul. Adică, părintele a simțit deja rușine față de copil. Acest lucru poate cauza frică și anxietate, deoarece copilul nu își dorește să dezamăgească sau să rănească sentimentele părintelui. Așa apare teama de a nu fi acceptat sau iubit de către părinți, odată ce nu îndeplinești așteptările, ceea ce poate duce la o încredere scăzută și la probleme emoționale.
Consecințe
Asemenea cuvinte pot avea consecințe în viitor. Ele pot afecta încrederea în sine și auto-evaluarea, făcându-l pe copil să creadă că părerile celor din jur nu sunt suficient de bune sau că trebuie să se conformeze la așteptările altora – lucru care poate continua și când se face adult. Probleme emoționale și de relaționare, precum anxietate, tulburări de stres post-traumatic, dificultăți în a stabili relații interpersonale sau încredere scăzută în sine sunt garantate. De aceea, este important să ne asigurăm că oferim copilului un mediu de creștere pozitiv și încurajator, care să îi permită să se dezvolte la potențialul maxim și să își construiască încrederea de sine.
Ce fraze pot încuraja copilul?
În loc de a spune „vezi, să nu mă faci de rușine!”, părinții pot să își exprime îngrijorarea și încrederea într-un mod pozitiv și constructiv:
- „Sunt sigur că vei face tot ce este mai bine pentru tine și sunt aici să te susțin.”
- „Sunt încredințat că vei face o alegere bună, indiferent de rezultat.”
- „Am încredere în tine și știu că vei face tot ce poți.”
- „Sunt aici pentru tine și te susțin, indiferent de rezultat.”
- „Sunt mândru de tine pentru că îți încerci mereu limitele.”
- „Ești în siguranță aici, pentru că sunt cu tine.”
Acestea sunt doar câteva exemple, dar ideea generală este de a-i oferi copilului tău un mesaj pozitiv și încurajator, care să îi permită să își urmeze propriile interese și pasiuni fără teama de a fi judecat sau de a-și vedea prestațiile (nu contează domeniul) doar ca eșecuri. Iar părinții care agrează asemenea fraze, pot renunța la ele odată ce își imaginează cum se vor simți când propriul copil le va spune „Mă faci de rușine!”
