Mia este pisica mea.
Când avea 4 luni și era o pisicuță de stradă, a căzut de pe un copac înalt. In cădere, s-a lovit de un gard de metal, și ca rezultat și-a rupt coloana vertebrală. 
Nicio Speranță.
Din păcate, Mia a fost găsită la circa 7 zile după accidentul care a lasat-o infirmă, iar cei 7 chirurgi veterinari din România și Ucraina pe care i-am contactat mi-au spus cu regret că Mia nu va mai merge niciodată, nu va mai alerga, nu va sări, nu se va cățăra – nu va putea face nimic din ce face orice pisică de vârsta ei. Șansele ca Mia să mai meargă vreodată erau „una la un milion”, ne-a asigurat un medic. Ne-a spus că va avea o viață „inumană” și ne-a recomandat eutanasia.
Mia avea 4 luni și în afara faptului că nu își putea mișca lăbuțele posteriore și codița, era o pisicuță normală de vârsta ei, care adora să se joace, să fie mângâiată și să mănânce bine și gustos.
Ultima zi?
În ziua când aveam programare pentru a o eutanasia, i-am dat o conservă premium pentru pisici pe care Mia a înfulecat-o cu poftă, am mângâiat-o și ea torcea fericită. „Ce simplu ar fi dacă nu ai vrea atât de mult să trăiești”, i-a spus prietenul meu înainte să o pună în cutia de transport.
Am ajuns pâna la cabinetul veterinar, am stat acolo 10 minute și ne-am întors înapoi acasă cu cutia plina. În cutie stătea Miuțica, vaccinată, deparazitată si cu aceeași privire sfidătoare, nebănuitoare de pericolul prin care a trecut.
Am decis să îi dăm o șansă, să vedem dacă calitatea vieții ei va fi într-adevăr afectată. Atunci, Mia ne-a dat tuturor o lecție de viață.
Ați auzit expresia că pisicile au 9 vieți? Mia a demonstrat veridicitatea afirmației.
Am crezut în Mia.
Pe zi ce trecea Mia se întrema din ce în ce mai mult. La început, se târa prin casă fugărind șoricei aninați pe undiță. Apoi, alterna târâtul cu țopăitul într-un picior, căzând la fiecare doi pași. Cu timpul, a început a țopăi de trei pași, apoi patru, iar două luni mai târziu mergea folosindu-și toate cele 4 lăbuțe. Coloana nu i s-a întremat, se vede cu ochiul liber locul în care este frântă, dar corpul ei a bătut toate previziunile științei.
Mia a compensat slăbiciunea lăbuțelor din spate, antrenându-le pe cele din față. Glumim în familie, că seamănă cu un boxer, un mic Rambo.
Miuțica a escaladat deja toate dulapurile casei. Se urcă cu ușurință pe toate scaunele și mesele, chiar și pe cele pe care nu am vrea să ajungă. Ea nu se teme de nimic.
Eu am trei pisici, dar Mia este șefa. Mi-a luat câteva luni sa înțeleg că în încăierările cu motanul, agresorul este ea, și nu bietul motan, care-i de trei ori mai mare decât dânsa.
De ce v-am povestit istoria aceasta?
V-am povestit – pentru că de 8 luni de când locuiește cu noi, Mia este zilnic o sursă de inspirație pentru mine. Consider că putem să învățăm multe lucruri de la animale, așa cum ele sunt poate mai în sintonie cu propriul corp decât suntem noi.
Mia este conștientă de dizabilitatea ei, nu suportă să fie atinsă pe lăbuțele din spate. Mia știe că suferă de dizabilitate, dar nu lasă ca acest fapt să o definească. Știința arată că și corpurile noastre au capacitatea de a se regenera singure. Conteaza gândurile, contează să credem în puterea corpului și să nu ne lăsăm învinși de bolile, greutățile și maladiile noastre. Am auzit despre multe persoane care în pofida unei boli sau dizabilități, au construit afaceri și relații de succes. Am auzit și de oameni care s-au lăsat învinși de maladii ușoare.
Ce am învățat de la Mia?
Ce m-a învățat Mia pe mine este să nu pierd timpul plângând pentru lucrurile pe care le-am pierdut, ci să folosesc resursele pe care le am la dispoziție. Să nu mă concentrez pe lucrurile pe care nu pot să le fac, ci pe cele care-mi stau în puteri. M-a învățat că până și șchiopătând pot să ajung acolo unde am nevoie să ajung; că pot să nu fiu cea mai puternică fizic, dar cu puterea mentală pot ajunge acolo unde vreau.
Ar fi bine sa fim toți mai mult ca Mia, să ne concentrăm pe ceea ce putem, în loc să plângem cu gândul la ce nu ne este în silință. Atunci vom dobândi o putere înzecită.
Autor: Doina Plămădeală
Cum depășești frica vorbitului în public? Cum îți ajuți copilul să depășească frica vorbitului în public?
