Câteva sfaturi pentru stăpânirea vorbirii în public.
Hai să vorbim. Se va primi cam greu, deoarece tu doar citești cuvintele pe care le arunc eu aici, așa, la nimereală. Dar să fim serioși, cuvintele sunt bune). După ce am demonstrat cât sunt de modest, te rog să-mi spui cum te simți. Fă-o cu glas tare (asta dacă nu ești cumva într-o bibliotecă). Imaginează-ți că te pot auzi. Acum povestește-mi ce ai făcut în weekend. Te asigur, că în acest moment ai putea vorbi liber. Doar știi că vorbești autorului de articole care nici măcar nu te aude. Dar asta nu schimbă faptul că o poți face liber. Cu acest incipit vine primul sfat despre stăpânirea vorbirii în public:
Detașează-te
Când o persoană vorbește în fața unei mulțimi emoțiile prind curaj. Vine frica, la braț cu o armată de fiori care mărșăluiesc așa activ pe pielea vorbitorului încât acesta începe să tremure. Buzele, gâtul se usucă, mâinile nu știu dacă trebuie să se miște sau trebuie să stea locului, iar creierul se gândește „oare cât de caraghios arată toată scena asta?”. Pentru a minimaliza asemenea consecințe avem nevoie de detașare. E dificil, nimeni nici nu spunea că e ușor. Doar sună ușor. Căci efectiv trebuie să ne imaginăm că nu vorbim cu 100 de oameni, dar povestim unui prieten.
Cum ne detașăm de la scenă?
Prin practică și meditație. Cum am menționat la început, mie acum, printr-un exercițiu de imaginație ai putea liber să-mi livrezi un discurs fără prea multe probleme. Dacă am dreptate, data viitoare când susții un discurs în fața unui public, imaginează-ți că povestești mie, unui autor de articole care nu te vede și nu te aude. Pe care ți-l imaginezi așa cum vrei tu (sper totuși că mă vezi frumos). Exersează, devin-o liber. Trebuie să vezi mulțimea ca fiind un prieten.
Respiră corect
Există trei tipuri de respirație:
-
Respirația claviculară (superioară)
Se întâmplă când respirăm cu partea de sus a plămânilor. E cea mai lenoasă respirație. Nu necesită practic nimic efort. O facem fără să ne dăm seama mai mereu. Și e ok. E bine că putem respira fără prea mult efort, însă vorbirea noastră depinde de respirație. Cuvintele le pronunțăm în timp ce expirăm. Cantitatea de oxigen pe care o folosim la respirația claviculară e una mică. Din această cauză nu reușim să vorbim mult prea expresiv când utilizăm acest timp de respirație.
-
Respirația diafragmatică
Recent am scris un articol despre acest tip de respirație. E utilizat de către oratori. Se întâmplă atunci când respiri cu burta. E foarte util să respiri diafragmatic. Oamenilor care sunt în panicați le este recomandat să respire adânc. Cât timp îi ajută pe oamenii panicați ajută și pe oratorii emoționați din fața publicului.
-
Respirația costo-diafragmatica
Asta e ceva mai complicat, dar se merită. Impune mai mult efort decât respirația diafragmatică, de aceea unii oratori ezită să o folosească. Când respirăm costo-diafragmatic toracicul se umflă atât pe orizontală cât și pe verticală. De parcă te dilați. Senzația e plcăută. Îți conferă putere. Te stăpânești mai ușor și poți vorbi fraze lungi dintr-o răsuflare.
Zâmbește
E cea mai ieftină cale ca să prinzi încrederea celor din jur. Când zâmbești oamenii sunt predispuși să te privească. Oferi energie pozitivă, iar sala e receptivă la asemenea momente. Și îți mai spun ceva din culise. Când zâmbești oamenii închid ochii la greșelile pe care le comiți. Fie acestea de exprimare, fie de bâlbâit.(zâmbesc și eu acum ca să-mi ascund greșelile din text)
Zâmbește. Demonstrează că te amuză și pe tine asemenea greșeli. Ești om. Ești viu. Ce poate fi mai important?
Când spun “câteva sfaturi” nu pot fi multe. Deși aș avea încă multe de-ți relatat la acest capitol. Azi ți-am oferit un minim posibil. Data viitoare vin cu mai mult. Însă dacă nu ai răbdare, vin-o la curs. Acolo vei primi toate detaliie necesare ce privescs vorbitul în public.
Cu trei sfaturi nu te faci orator profesionist. Dar cu absolvirea cursului Professional Speaker o faci cu siguranță.
