Una dintre întrebările care îi preocupă pe oamenii de știință de multă vreme este: când au început, de fapt, strămoșii noștri să vorbească? Cu câte zeci sau sute de mii de ani în urmă?
Răspunsul este foarte important. În lipsa apariției și evoluției limbajului, civilizația umană nu s-ar fi putut dezvolta.
Unii oameni de știință au considerat că înaintașii noștrii din specia Homo sapiens ar fi fost primii care s-au folosit de cuvinte. Totuși, e greu de crezut că vorbirea ar fi apărut atât de târziu, adică odată cu Homo sapiens.
Prin intermediul limbajului, omul nu numai că reușește să comunice în mod direct, ci să și dezvolte veritabile lumi virtuale. Împărtășește celorlalți idei, proiecte, informații și multe alte date de un real folos.
Dar dacă te întrebi, care este istoria limbajului omenesc? Cum a învățat omul să vorbească și mai apoi să scrie? Ce anume s-a aflat la baza unui impuls atât de puternic de a comunica rapid și eficient? Ei bine, răspunsul este mult mai complex decât s-ar putea crede.
Originea limbajului uman îi preocupă pe cercetători de secole. În ciuda progreselor tehnologice, nu avem dovezi palpabile în acest sens. Cu toate acestea, subiectul continuă să fie studiat de lingviști, antropologi, arheologi și psihologi.
🗣 Cum a apărut vorbirea?
Vorbirea s-a născut atunci când pentru prima oară un semnal al lumii înconjurătoare (o lumină, un zgomot, o imagine) a fost înlocuit cu un sunet articulat. Treptat, în procesul muncii, obiectele concrete din lumea înconjurătoare au căpătat denumiri. Au fost desemnate prin sunete produse de aparatul fonator al omului, prin cuvinte.
Deci, vorbirea a luat naștere, din legăturile reciproce care s-au stabilit în mod necesar în cursul dezvoltării procesului muncii, între om și semenii săi. Vorbirea s-a născut din multiple nevoi sociale pe care le prezentau de-a lungul timpurilor. Ea a avut un rol foarte însemnat în construirea instrumentelor de muncă.
Vorbirea are un rol fundamental pentru desăvârșirea procesului muncii. Nicio meserie, nici o îndeletnicire manuală mai fină, mai ales dacă este ceva mai complicată, nu se poate învăța fără ajutorul vorbirii. Simpla imitare a gesturilor nu poate duce decât cel mult la învățarea mânuirii unor instrumente foarte simple. Imediat ce procesul muncii devine cât de cât mai complicat, este nevoie, în afară de imitatul gestului, de vorbire prin intermediul căreia cel care te învață îți transmite ce ai de făcut și cum trebuie făcut acest lucru.
Oricât s-ar mândri omul cu privilegiul utilizării unui limbaj inteligent, noile cercetări au demonstrat că universul comunicării este mult mai vast decât pare. Forme de comunicare deosebit de sofisticate se regăsesc și în lumea mamiferelor acvatice, iar zoosemiotica¹ reprezintă azi o veritabilă ramura a studiului sistematic al modalităților de comunicare în lumea animalelor.
În ceea ce privește comunicarea dintre oameni însă, nivelul la care s-a ajuns în prezent depășește toate previziunile specialiștilor. Omul continuă să își clădească moduri proprii de exprimare. Fie ele simbolice sau verbale, ignorând cu bună știință orice regulă de natură sintactică, morfologică. Sau care ține de contextul gramatical în general, urmărind să transmită rapid, sigur și eficient ceea ce are de spus.
Teorii despre apariţia limbajului
1️⃣ Teoria Ham Ham
Timp de secole au existat speculații despre începuturile limbajului. Această teorie susţine ideea că oamenii au imitat sunetele pe care le scot lucrurile sau fiinţele din jur: ham ham, miau, mu etc. Această teorie nu este foarte probabilă, pentru că există puţine lucruri care emit sunete specifice şi puţine cuvinte sună a ceea ce ar trebui să exprime, potrivit The Week.
2️⃣ Teoria Au
O teorie care susţine că limbajul vine de la răspunsul vocal automat la durere, frică, surpriză şi alte emoţii: râsul, ţipătul etc. Dar o mulţime de animale scot astfel de sunete şi nu au dezvoltat un limbaj.
3️⃣ Teoria Ding-Ding
Ideea că limbajul reflectă o rezonanţă mistică legată de lucrurile din această lume. Este neclar cum poate cineva să demonstreze această ipoteză.
4️⃣ Teoria Hei-rup
Ideea că limbajul a început cu fraze ritmice pe care oamenii le foloseau pentru a-şi coordona acţiunile fizice atunci când lucrau împreună.
5️⃣ Teoria Pa-Pa
Ideea că limbajul vine de la folosirea limbii şi gurii pentru a imita gesturile. De exemplu, când spui „pa-pa” este ca şi cum faci cu mâna „la revedere”. Dar majoritatea lucrurilor pe care le spunem nu au gesturi caracteristice asociate cu ele, cu atât mai puţin gesturi pe care le poţi imita cu limba şi gura.
6️⃣ Teoria La-La
Ideea că limbajul provine de la sunete care inspiră fericirea, sensibilitatea, tristeţea, iubirea, joaca sau cântecul. Probabil cea mai plauzibilă ipoteză dintre toate.
7️⃣ Teorii din zilele noastre
La aproximativ un secol după ce originea limbii a fost exclusă din discuţiile academice, oamenii de știință au început să ia din nou problema în considerare. Dar de data aceasta cu dovezi de paleontologie despre creier şi caracteristici ale tractului vocal ale primilor oameni. În loc să speculeze cu privire la tipurile de vocalize care au dat naștere la sunete vorbite. Oamenii de ştiinţă iau acum în considerare ce aspecte fizice, cognitive, şi factori sociali trebuie să fi existat ca limbajul să apară.
Prin intermediul limbajului, omul nu numai că reușește să comunice în mod direct. Ci să și dezvolte veritabile lumi virtuale, la nivelul cărora împărtășește celorlalți idei, proiecte, informații și multe alte date de un real folos.
Zoosemiotica¹ – știință a semnelor de comunicare și a comportamentului animalelor.
