Cum depășim frica de a fi critica

Prima lecție. Un băiat, 11 ani, la cursul Professional Speaker Junior, avea un comportament foarte activ. Își dorea să capteze atenția: vorbea tare, vorbea peste colegii lui, nu era răbdător, nu avea capacitatea de a se opri la momentul potrivit. Era prea activ și prezent în toată sală.
Mi-am dat seama că de fapt este o problemă. Cu siguranță, există ceva care îl frământă și are nevoie de mai multă dragoste și atenție din partea adulților.
Într-un moment dat, la următoarea lecție, îl rog să iasă în față ca să-și prezinte discursul. La cât de tare își dorea să fie auzit, el a venit din prima, să spună problema lui.
La o lecție de la școală, mereu este criticat de către profesor. Nici măcar nu i se dădea voie să se exprime până la capăt. Orice nu ar face el, totul este rău. Deja, acest cursant avea frica de a fi criticat. Defapt, acest copil este foarte inteligent, capabil, citit, care se dezvoltă în continuu, muncește asupra lui.
De unde a pornit totul? (continuarea în următorul articol)

Să critici în general este ușor, iar să fii criticat este greu. De felul cum este construită critica, cu ce scop este dată și de la cine.

Primul lucru pe care vă îndemn să îl faceți este: să vă întrebați dacă voi criticați oamenii din jurul vostru, sau pe voi vă criticați. Voi aveți obișnuința de a critica pe cineva sau pe voi să vă criticați? De unde apare frica? Cum apare ea?

Dacă ai depistat acest comportament la tine, atunci este cazul să te oprești. Să faci o pauză și să te întrebi: de ce faci acest lucru? Să fii sincer cu tine și să te accepți așa cum ești. Când simți că nu ești pe placul tău, nu-ți place cum vorbești, atunci stabilește clar niște pași. Ce ai putea face ca să îmbunătățești aspectele care nu-ți plac și să reduci din această critică?

De ce ne este frică?
🔸 Primul lucru de ce ne este frică, de a fi criticat, este pentru că noi ne criticăm pe noi.
🔸 În al doilea rând noi criticăm pe alții și, atunci ar trebui să oprim acest comportament. Acest obicei, care este distructiv, atât pentru mine, cât și pentru ceilalți. Ne focusăm lucrurile pe soluții și  pași concreți. Să îmbunătățim lucrurile care credem noi că trebuie îmbunătățite. Să nu mai criticăm!
🔸 Să conștientizăm  comportamentul de critică al nostru față de noi, față de ceilalți.
🔸 După ce primim o critică, prima reacție este pe fon emoțional și personal. Acest lucru vine din neacceptarea de sine. Pe alocuri încă suntem copii, nu suntem suficienți de maturizați și ne comportăm ca un copil în această situație. Pe când ar trebui să fii ca un adult. Iar un adult, gândește bine lucrurile. Trebuie să te oprești, să tragi aer, să te liniștești și să privești lucrurile rațional. Să i-ai fiecare critică, să o scrii pe foaie și să-ți pui câteva întrebări. Care din aceste critici a fost argumentată, clară, logic, rațional? Sunt adevărate? Iar dacă, a fost dată o critică, neadevărată, purșisimplu să acceptați că omul poate să-ți spună și lucruri neadevărate. Cel ai important este că, trebuie să filtrezi informația.
🔸 Să învățați, să oferiți critica constructivă. Pentru ca omul să te asculte, să te înțeleagă, să-ți urmeze sfatul, trebuie să se deschidă. Iar ca să se deschidă, e necesar să audă ceva plăcut de la tine, să îl apreciezi. Apreciază-i efortul, rezultatul pozitiv. După o apreciere sinceră, poți veni și cu o recomandare. Nu trebuie să criticăm cu ”tu…”, dar, îi împachetăm frumos cuvintele, elegant.  Atunci, omul este mult mai deschis să te asculte. Să primească acel feedback și să nu îl afecteze emoțional.

Momentul când utilizezi această tehnică vei vedea că oamenii își vor schimba atitudinea față de tine și respectiv o să vă dea alt fel de feedback.

Deci, totul pornește de la noi! De aceea contează să avem grijă, cum noi ne simțim față de noi. Cum noi ne comportăm față de noi, față de ceilalți.

👉 Urmărește video pe facebook

Dercaci Viorelia

Trainer Professional Speaker

                                                                     Cum depășim frica de a privi publicul în ochi?     Cum depășim frica de a privi publicul în ochi?    Cum depășim frica de a privi publicul în ochi?