Fiecare din noi are frica de a privi publicul în ochi. A face contact vizual, este un lucru extrem de important și vital pentru noi.
De ce?
Contactul vizual este un canal de percepere a informației. Noi prin văz percepem lucrurile. Le vedem, le înțelegem. Pentru unii poate fi și un canal de memorizare.
Aduceți-vă aminte de voi, ori de colegii voștri de la școală. De cei, care doar priveau o poezie și deja o ținea minte. Nu era necesar să o citească de multe ori sau să o învețe, pentru că au o memorie vizuală foarte bună.
Respectiv, este un canal inadmisibil de comunicare cu oamenii, așa cum este canalul auditiv, verbal, tactil-kinestezic. Toate aceste canale sunt importante omului, pentru comunicare și în general în viață.
Trebuie să înțelegem că nu putem să ieșim în fața unui public și să nu ne uităm la ei. Se cere să nu stăm cu ochii închiși sau să ne uităm în sus, jos.
Cum depășim frica de a privi publicul în ochi?
Sunt diferite ”teorii” și ”sfaturi”, care de fapt duc lumea în eroare.
De exemplu: În grădiniță, la școală, când copiii recită o poezie, sunt învățați să stea drept, să se uite într-un punct. Copilul așa își formează deprinderi. Fără a avea contact vizual cu publicul. Fără a înțelege dacă poezia, mesajul lui este ascultat de către colegi.
O altă situație: se zice că este bine să te uiți doar la 3 persoane din public, care îți plac sau îți par mai simpatice. Cum credeți că se vor simți cele 3 persoane dacă te vei uita doar la ei? Unii spun că se simt: incomod, presați, intimidați. În același timp, restul din public la care nu te uiți, cred că îi ignorăm, nu sunt importanți.
Deci, atunci când ascultăm astfel de ”sfaturi”, haideți să ne dăm câteva întrebări, care sunt relevante pentru tine ca orator. Când ești în fața publicului, ești pentru toată lumea și pentru tine inclusiv!
Ce facem cu această frică de a privi în public?
Pentru a nu avea momente neplăcute, după un discurs. Azi, uită-te câteva secunde în ochiul publicului tău. Mâine încă câteva secunde. Și așa, în fiecare zi adaugi timp, acestui exercițiu. Cum crezi la final de săptămână reușești să privești cel puțin o persoană în ochi, fără a te stresa? Fără a te gândi: ce o să fac? Ce o să zic? O să mă blochez?
Atunci, rămâne doar să decizi. Rămâi la fantezia că, îmi este frică să mă uit la oameni în public? Sau totuși iau decizia, să depășesc această frică imaginară pe care o am. În fiecare zi să exersez, să fac contact vizual cu persoanele cu care vorbesc, ca în scurt timp să simți o eliberare.
Exemplu:
Ceea ce puteți voi să faceți, este ca în fiecare zi, să alocați cât mai mult timp contactului vizual. Să fiți atenți cum oamenii vă privesc? Ce mesaj transmiteți? Cum voi îi priviți? Ce gânduri îți vin când te uiți la ei? Chiar, cu riscul să te bâlbâi, să te blochezi. Dar, pe parcurs se va rezolva.
Un alt exercițiu:
Indiferent cu ce persoană comunici, să-l privești în ochi. Observă cum oamenii în general privesc alți oameni. Dacă, o să începi să fii atent la acest tip de comportament sau contact vizual, o să observi că deja no să te mai înfricoșeze și no să mai apară această frică de a vorbi în public.
În concluzie, ochii noștri, sunt sufletul nostru! Datorită ochilor, defapt transmitem mai mult decât noi vorbim. Adu-ți aminte, cu siguranță ai avut momente în viață, când a fost necesar doar o privire și va fost transmis un mesaj.
Privirea este canalul de comunicare foarte puternic, pe care noi nu putem să îl ignorăm. Contactul vizual este inadmisibil în comunicarea cu oamenii. Prețuiți lucrul acesta. Transmiteți oamenilor mesaje pozitive și o vedeți că oamenii o să vă răspundă la fel.
👉 Urmărește video integral pe facebook
Dercaci Viorelia
Trainer Professional Speaker
